 | Boris Toro bravo Boris bailando durante el carnaval la dansa de toro bravo que gano el primer puesto, ecole de Plateau Didier |
 | LUMINITA SOARE SILE DE LA NOUA- UMOR Sile de la "nouă" schita umoristica de Luminita Soare Sile Nică Neronius era medic neurolog. Deşi majoritatea spiritualilor săi prieteni îi spuneau măgulitor că-i tobă de carte, el se limita la reflecţii abstracte despre viaţă, la un pahar de vin de Odobeşti. În scena următoare, viaţa îl găsea la masă, însoţit de prieteni şi de viciile sale umane, la spitalul cu numărul 9 al oraşului X. În acestă scenă, Sile Nică Neronius purta o perucă neagră buclată, hlamidă albă (pe care nu apucase să şi-o dezbrace după trecerea în revistă a rolurilor pentru videotecă) şi sandale aurii. "Unde-mi sînt lăutarii?" Aceste cuvinte, trebuiau să stimuleze procesul de conştiinţizare al subalternilor lui Sile. El, cotoşmănit bine în fotoliul său de "şef", dădea ordine în dreapta şi-n stînga. SILE: Veniţi dragii mei mai aproape. Unde mi-e acordionistul? SORA ANA: Vine imediat, stăpîne. Are program de condicuţă pe Lipscani, dar l-am adus în locul lui pe Ilie. SILE: Bravo! Să-mi cînte acum, o manea despre fericire. Acordeonistul Ilie, un bărbat negricios cu chelie, se apropiase şovăitor. ILIE: Să trăiţi şefu' ! Ce să vă servesc? Sile se rotea spre el, arata două picioare epilate, îmbrăcate în ciorapi albi de damă, pe care nu se jenase, să şi le ascundă sub hlamida albă de imperator al tenebrelor medicale, mă rog, ale subconştientului uman. SILE: Iubitule, poţi să-mi cînţi acum: "Iubire, bibelou de porţelan"? ILIE: Aoleo, nu pot şefu! Şlagăre nu ştiu. Nu le ştiu decît pe-ale lui tizu Udilă. SILE: Nemernic şi făţarnic extracerbat şi subcuturnic violentalcerbat. Acest acordionist mă face nervos! ILIE: Acest pezeveghi în cearşaf mă face nervos, să moară mama. Dom' şef, eu nu ştiu decît lăutăreşti." Cu o expresie plictisită, Sile, fäcu un semn din mînă. SILE: Bine, cîntă ce vrei. Ilie începuse o horă "piteşteană". Sile, asculase puţin şi se răstise din nou. SILE: Bucătar? Bucătar!? Unde mi-e bucătarul? ASISTENTUL MARIUS: (Pocni din degete):Să vină imediat bucătarul! Bucătarul, apăru cu o tavă goală, tremurînd: BUCĂTARUL.Ce doriţi? ASISTENTUL CRISTI: Noi nu dorim nimic. Domnul doctor ar dori ceva. Ce doriţi, dom' doctor? SILE: O fleică de văcuţă, puţin în sînge, după care-mi curg balele lui Pawlow. BUCÂTARUL: Vine băiatul. Sile se ridase, vroia să danseze. Felcerii din camera de gardă îi veniră în ajutor, se prinseră cu el în horă. Acordeonistul zîmbi cu gura pînă la urechi şi cîntă la urechea lui Sile, un cîntec popular din folclorul maramureşean: "Aşa beau oamenii buni". Sile fäcu semne de nemulţumire şi comandă "Hora de la Adîncoasa". SILE: Dacă aveam o Dona Siminică ceva, mai mergea, dar aşa, nu mă prea împac eu cu udăturile astea ardeleneşti. Vreau folclor autentic. Vreau Dona Siminică sau Romica Puceanu! Ori "Inel, inel de aur", acel monumental domn al inelelor, ori nimic. Sau, sa vina Ismene Dentar. Ismene Dentar era numele artistic al Ancutei Telorimanu, o fata nici urita nici frumoasa, care voia cu orice prêt sa devina star, dar san u se lase nici ce tehnica dentara, ea fiind de meserie technician dentar la "noua". Inarmata cu sculele specifice meseriei dintisorilor, incepu sa-si pileasca mai intii dintii ca sa poata cinta, aceasta idée fiind luata din cartea de povesti a lui Ion Creanga, mai précis din "Capra cu trei iezi". Nici studioul nu-I lipseste azi, nici instrumentele usor de minuit pe computer, de la cabinet si de acasa, de la noua, unde de fapt se si simte ca acasa. Sile Aron, sau Dr Rony cum i se spunea in intimidate, s-a ocupat de caiera ei ca manager, infiltrind pe linga pacientii fani, si toata Valea Jiului cu toata populatia miniera, ortacii avind acces la computere in subteran, de unde puteau scie in pauza de masa la un lapte si un codru de pine un comentar devotat si plin de dragoste virtuala. Isma dentar sau Ismene cum ii spuneau apropiatii nu era in ziua aceea de gasit, fugise cu niste gay la Intercontinental baieti dupa care era moarta si care plateau si bine, inclusive TVA-ul, taxa de urgenta si taxa de uzura pentru sex fara prezervativ. Apăru al doilea acordeonist, Marinică. Sile rîndji cu gura pînă la urechi, arătînd nişte dinţi albi, falşi şi foarte lungi. SILE: Bine-ai venit măi Marinică! Cunoşti repertoriul! MARINICÂ: Cunosc, dom' şef. Păi se paote distracţie fără "Leliţă floare"? Sile dansa prins în horă, cu circa 15 felceri. Între timp se înfierbîntase şi începuse să-i pipăie pe felceri. Pe unul îl prinsese de fese, pe altul îl trăgea de curea iar altuia îi dădu pantalonii în jos. SILE: Hai, să nu-mi faci mofturi, că te concediez..hm Bărbaţi! Aduceţi bărbaţi mai mulţi aici! Aşa! Mă băiatule, ia încearcă tu şi mai jos!? Ah, este atît de minunat! Sile pipăi mai mulţi felceri, le căută prin veşminte cu o mînă de expert iar cu cealaltă caută bani. Monezile veritabile le punea într-o cutie, pe cele neveritabile, le arunca într-o găleată argintie. Sceana-l redă pe Sile în mai multe ipostaze, de la cea a normalului, pînă la cea a absurdului, cînd beţia treca hotarele tărîmului delirumului tremens. De la absurd la realitate, rămînea doar un pas. După beţia plină de ravagii, a doua zi, cuprinsă în scena a doua, Sile semna morocănos sentinţe la moarte, condamnări la închisoare şi concedieri. El era într-adevăr şeful! |
العربية
中国
Français
Deutsch
Ελληνική
हिन्दी
Italiano
日本語
Português
Русский
Español
![Royal treatment at Hotel Fouquet\](images/articles/thumbs/fouquetthumb.jpg "Royal treatment at Hotel Fouquet\")
![Daily flights from NYC to Mont Tremblant\](images/articles/thumbs/nytremblantthumb.jpg "Daily flights from NYC to Mont Tremblant\")
